=======================================================
Citat din gandirea
lingvistului-teolog Calin Georgescu:
"Știți ce înseamnă "suflet" în rusește? Înseamnă "duh". De aceea această parte a lumii
înseamnă tot mai mult. Acolo (în
Rusia, n.n) este lumina. Occidentul
este "zero" ca religie.
=======================================================
Cateva remarci bazate pe un conspect sumar al unor informatii
lexicografice si etimologice.
Mai intai de toate, o observatie liminara : Omul
acesta nu stie sa vorbeasca corect limba romana "Știți ce înseamnă "suflet" în rusește? Raspuns :
Nu inseamna nimic, pentru simplul motiv ca acest cuvant nu exista in limba
rusa. C.G. a vrut sa spuna : -« Stiti cum se traduce cuvantul romanesc suflet
in limba rusa ? »
Raspunsul e simplu, il gasim in orice dictionar
roman-rus: Traducerea cuvantului romanesc "suflet" în limba rusă este: душа, дух, храбрость
Prin urmare, daca in limba rusa exista cuvantul duh, ca traducere a cuvantului suflet din romana,
concluzia lingvistului C.G. e una singura : « De aceea, această parte a lumii
înseamnă tot mai mult. Acolo (în Rusia
n.n.) este lumina. « Daca in limba rusa termenul romanesc suflet se traduce prin duh, acest fapt lingvistic reprezinta,
pentru C.G., dovada incontestabila ca Rusia, (acolo
unde este lumina) e depozitara
absoluta, unica, fara echivalent in lume, a spiritualitatii absolute.
Prima
problema : Cuvantul suflet din
limba romana se traduce in rusa prin mai multi termeni : душа, дух,
храбрость. Duh si dusha sunt doua cuvinte distincte, desi
sunt inrudite semantic :
Дух
se referă mai mult la spirit în sens abstract, supranatural sau colectiv
(moral, energie, entități spirituale).
Душа
este personală și individuală, legată de sufletul interior al unei persoane și
de emoțiile acesteia.
Un exemplu pentru a
evidenția diferența:
"Его дух всё ещё витает здесь." – Duhul lui încă mai rătăcește pe pamant (sens
supranatural).
"У него добрая душа." – Are un suflet bun (sens personal, emoțional).
Care e originea
cuvantului rusesc duh ? Este el
o creatie originala si fara echivalent in lume a spiritualitatii luminoase a Rusiei ?
Cuvântul rusesc „дух” (duh) are o origine straveche,
derivând din limbajul proto-slav și având rădăcini
comune cu alte limbi indo-europene.
Iată cateva detalii etimologice și semantice ale acestui cuvânt:
1.Originea etimologică:
a)Proto-slavă:
Termenul „духъ” (duhŭ) în slavona veche
bisericească și limba proto-slavă însemna „respirație”, „suflu”, „spirit” sau
„esență imaterială”.
Sensul cuvantului se
leagă de ideea de „respirație vitală” – un
concept comun în multe culturi
antice, unde respirația era văzută ca simbol al vieții și al sufletului.
b)Originea
indo-europeană:
Cuvântul își are
rădăcina în rădăcina proto-indo-europeană dhew-
sau *dhēu-, care înseamnă „a
sufla” sau „a respira”.(In sanskrita:
„धू, dhū, a
sufla, a dispersa).
2.Semnificația cuvântului „дух” în limba rusă:
Sensuri principale:
Duh, Spirit: O entitate imaterială, fie divină, fie supranaturală (de exemplu, „злой
дух” – spirit rău).
Moral: Forța
interioară sau dispoziția unei persoane (de exemplu, „боевой дух” – spirit de
luptă).
Atmosferă/esență:
Caracterul unui loc, al unei epoci sau al unei idei (de exemplu, „дух времени”
– spiritul vremurilor).
Legătura cu
respirația:
Termenul păstrează
conexiunea simbolică dintre respirație și viață. În tradițiile religioase și
filozofice, „дух” reprezintă adesea
forța vitală care dă viață corpului uman.
Evoluție culturală
și religioasă:
În context creștin
ortodox, „дух” a devenit un termen
esențial pentru a desemna Duhul Sfânt (Святой Дух), reflectând traducerile biblice din greacă (pneuma) și latină
(spiritus).
În folclorul slav, „дух” poate desemna și spirite ale
naturii, fantome sau entități supranaturale. Pe langa duhuri bune exista si
duhuri necurate sau rele (нечистый дух)
In concluzie :
toate sensurile stratificate istoric si cultural ale cuvantului duh se regasesc in toate limbile indo-europene, nu doar in rusa.
Si atunci, cum mai
ramane cu desemnarea encomiastica a Rusiei ca tara a luminii absolute, pentru simplul motiv ca limba rusa poseda
cuvantul duh ?
În Septuaginta (LXX),
cuvântul ψυχή traduce ebraicul נפש nephesh, însemnând "viață, suflare
vitală", (de ex. în Facerea 1:20)
âme (du latin anima,
« souffle, respiration ») este in acelasi timp principiu vital si spiritual, imanent
sau transcendent.
Spirit, origine: cuvantul
spirit provine din latina spiritus (derivat din spirare a sufla) care inseamna
« suflu ,vant »
Asadar, anima
(suflul vital) si spiritul, suflul spiritual, duhul au amandoua aceasi
radacina: suflul
In majoritatea tradițiilor spirituale, filozofice și
psihologice, Ame, anima, suflet, etc.,
, reprezintă esența imaterială (muritoare sau uneori nemuritoare) a unei
persoane sau lucru viu.
Toate
limbile indo-europene poseda dubletele
suflet-duh, suflet spirit,: Ame –esprit, fr. /
seele –geist, germ. / soul-spirit, eng.
Cuvantul duh, care l-a vrajit pe CG, exista si in romana.
Duh : etimologie. Din slavă (veche) duhŭ. Pronunție. AFI: /duh/. Dar Biblia in slava veche e o traducere din ebraica VT si greaca NT. Termenul nu are nimic special sau unic.
Inutile precizari,
zadarnice recursuri la consensul lingvistilor: savantul C.G. e convins cu fanatism
ca numai rusa (limba, civilizatia, spiritualitatea, tara, etc.) detin monopolul duhului.
O prima concluzie: faptul ca limba rusa traduce cuvantul romanesc suflet prin trei
cuvinte, din care unul e duh, nu
insemna nimic.
Sa ne intoarcem la cuvantul romanesc
suflet,
pe care savantul C.G il crede inferior cuvantului duh din rusa. Etimologia cuvantului suflet in romana: Din
latină *suflitus (<
suflare).Pronunție AFI: /'su.flet/
In concepția religioasă, sufletul e substanță spirituală care dă omului viață și care este socotită de origine divină și cu esență veșnică. Duh insemna acelasi lucru. Deci, prin ce e superioara limba rusa fata de romana ? Prin nimic. Prin ce e superioara limba rusa fata de celelalte limbi europene ? Tot prin nimic.
In antichitate, secta maniheilor gandea lumea in opozitii binare transante,
aflate intr-un conflict etern: bine-rau,
lumina-intuneric, spirit-materie, etc.
In mentalul maniheist al lui C.G., luminii ruse (un fel de Lux Perpetua) i
se opune intunericul compact al Occidentului (Aeterna Tenebrae), Binelului
pravoslavnic induhovnicit i se opune Raul criminal al Vestului decazut la
stadiul de ultim brâu al Infernului.
Occidentul este
"zero" ca religie, decreteaza
C.G, la finalul cogitatiilor sale teologico-lingvistice. De o parte Zero
absolut, de cealalta parte, Binele infinit al fiintelor euro-asiatice dotate cu
duh sau dusha.
Alegerea
e simpla. Inspiratul sef de secta
maniheista C.G. a facut-o deja. Acum nu-i mai ramane altceva de facut decat sa convinga
neamul neo-geto-dac sa-l urmeze pe aceasta cale a duhului. Dupa cat se pare, partial,
a si reusit.
=======================================================
====================================================
