exemple:
Norvegia, categoria: democratie deplina, locul 1 din 167 (media generala - 9,81)
SUA, categoria: democratie viciata, locul 29 din 167
Romania, regim hibrid, locul 91 din 167
Rusia, regim autoritar, locul 144 din 167
Afganistan, regim autoritar, locul 167 din 167 (media generala: 0,26)
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------
In epoca Trump (2017-2025, un mandat intreg + interval de 4
ani in opozitie +doua luni din al doilea mandat) regimul politic
american, considerat ca un regim democratic maturl, a trecut print-o experienta
stresanta, traumatica, in urma careia un lucru a devenit evident: degradarea
progresiva la toti indicatorii de evaluare si evolutia constanta (uneori
accelerata) spre un regim de democratie viciata si, in perspectiva, autoritar-dictatorial
(prin fazele premergatoare: regim hibrid
si regim autoritar). Ipoteza cea mai
intunecata ar fi ajungerea la un regim
totalitar, analog celui din Germania lui Hitler (1933-1945) si din Rusia
stalinista (1922-1953)
----------------------------------------------------------------------------------------------------------
Intrebare: -Mai sunt
SUA o democratie?
Raspuns
prudent: -Partial,
da. Sub multe aspecte, nu.
Argumente: Sistemul, ca intreg, a fost puternic
afectat (dereglat, subrezit) de masurile abuzive, contradictorii, adesea
ilogice, ale administratiei Trump, cu sprijinul uriasei masinarii a partidului
Republican, al congresmenilor trumpisti (unii cu aplecare spre fanatism) al
unei parti importante din electorat (redus acum la cca 40%). Unele institutii
au rezistat, de bine de rau, altele insa au suferit avarii considerabile.
Rezistenta (cata exista) se concentreaza in
Congres, in puterea judecatoreasca (care,inertial, mai are capacitatea sa
blocheze ordine prezidentiale), in zone umbroase din Pentagon si Servicii, in
mass media, in retele de socializare (puternic afectate si ele de sindromul
trumpist), sporadic in mediile universitare.
Aspectele disparate de regim autocratic si dictatorial,
pezente inca din timpul primului mandat al lui Trump, s-au accentuat puternic
in cele doua luni din al doilea mandat, evoluand spre un regim care se
indeparteaza cu o viteza constant accelerata de regimul democratic traditional
al SUA si al statelor din Europa (cu exceptiile stiute).
Viteza
schimbarilor este o
trasatura din ce in ce mai evidenta, sugerand o tactica si strategie specifica blitzkrieg-ului german. Simultaneitatea
schimbarilor in toate componentele regimului, care produce impresia de haos,
confuzie si dezordine, are un efect cumulativ: politica interna si externa se stimuleaza reciproc, antrenand
sprijinul unei parte insemnata a establishmentului
american si a publicului larg, care o percepe ca pe o Revolutie innoitoare, intr-un
sistem politic sclerozat de birocratie si gerontocratie, ca pe o iesire din
inertia anterioara.
Pentru ca acest regim inca hibrid sa evolueze spre unul clar dictatorial cu
propensiuni spre unul totalitar in rastimpul celor 4 ani fara doua luni (cat a mai ramas din mandatul Trump) sunt necesare (gandim prin analogie istorica) cateva masuri:
Prima ar fi ceva analog Actului (sau legii)
de imputernicire (in germana Ermächtigungsgesetz) din 1933, prin care
cancelarul devenit si presedinte al Reichului (1934) era investit cu puterea de
a guverna prin decrete legi care nu mai aveau nevoie de validarea in parlament
(Reichstag).
A doua masura ar fi o varianta a Legii de uniformizare (aliniere, sincronizare,
gleichschaltung in germana) proces initiat si condus de Hitler si acolitii sai incepand cu anul
1933, pentru a-si impune puterea totala asupra societatii. Procesul viza toate
sferele societatii (pe plan politic, economic, religios, cultural) si avea ca tinta
ansamblul populatiei. Scopul final era eliminarea brutala a oricarei opozitii
(reale sau potentiale).
Este evident ca societatea americana
din 2025 nu se afla in momentul istoric german din 1933 (la capatul unei crize
economice devastatoare, umilita de un tratat de pace considerat nedrept ,etc.)
dar valul puternic al populismului de dreapta (conservatori+extremisti)
are forta cinetica de a modifica structurile de baza ale sistemului traditional
(inlocuit cu presedintia pe viata a unui lider carismatic, sprijinit de oligarhia
financiara, cea economica, politica si cea de familie)
Politica externa, bazata pe cateva
principii rudimentare ale dreptului
absolut al fortei, a dus la anularea separarii traditionale dintre tari
aliate si tari dusmane, reducand spectrul geopolitic global la o grupare de mari puteri (SUA, Rusia, China)
si restul tarilor, nevoite sa se satelizeze in jurul acestor poli de putere.
Aceste autocratii au tendinta de a deveni tot mai tiranice pe plan intern, si tot
mai agresive pe plan extern, prin procese interactive care se stimuleaza reciproc (vezi simetrizarea
RUSIA putinista - AMERICA traumpista)
In concluzie, dinamica regimului
populist de dreapta instalat in SUA odata cu mandatele lui Trump indica o orientare
tot mai marcata in directia unei omogenizari
ideologice a societatii. Marginalizarea si stigmatizarea „dusmanului intern”, se asociaza firesc cu brutalizarea (economica, militara,
diplomatica) a statelor aflate in trena istorica a marilor puteri Aceste state sunt considerate cinic drept „dusmanul extern”, pana la satelizarea
lor completa si transformarea lor in colonii, furnizoare de materii prime, metale
rare, etc. platite cu vagi asigurari de protectie militara.
Aceasta e o simpla proiectie teoretica,
plecand de la un trend din ce in ce mai conturat, o tendinta cu trasaturi
specifice populismului autocratic, atat in SUA, Rusia si China cat si in unele tari
din Europa. Prognosticul este rezervat cum spun doctorii. Istoria este (ramane)
imprevizibila.
(I.M. 29 / 03 / 2025)
----------------------------------------------------------------------------------------------------
